Nu suntem singuri în univers. Există noduri de lume, populate, care ne sunt ascunse sau care se lasă extrem de puțin văzute. Probabil au existat populații mai vechi decât Pământul și sigur vor exista într-un viitor pe care nu putem să-l cuprindem cu mintea, civilizații care pot comunica între ele prin mijloace neconvenționale, care pot să călătorească folosind tehnici atât de evoluate încât, pentru noi acum, par mai apropiate de magie.
Am creat o lume, care poate fi plasată pe Pământ, într-un timp atât de vechi încât nu poate fi încă datat, sau poate fi chiar viitorul imprevizibil al acestei planete sau al alteia, acolo unde un nod de lume începe să se dezvăluie cunoașterii umane.
Fiecare om se simte bine în universul lui. Universul meu este unul fantastic, având propria sa logică, justificare şi coerenţă. L-am populat cu oameni şi fiinţe stranii, dar care se comportă, acţionează şi poartă dialoguri în mod firesc, realist și credibil.
Este un univers în care Seniorii Timpului schimbă lumi, le populează cu monştri, distrug civilizaţii, condamnă popoare la dispariţie, pun stăpânire pe elixirul tinereţii veşnice, un loc în care, în loc de bani sau proprietăţi, colectorii iau datornicilor sentimente, amintiri sau ani din viaţă, în care timpul poate fi oprit, oamenii întorşi din moarte, iar pragurile dintre lumi nu sunt o piedică pentru cei hotărâţi să le treacă. Este o lume organică, fără arme așa cum le cunoaștem noi, unde până şi obiectele capătă viaţă, devenind personaje, unde umanul și non umanul, dragostea și ura, realul și irealul, destine și proiecții ale destinelor se îmbină, în viziunea mea, într-o poveste pe care am trăit-o și am scris-o în mai mult de cinci ani, cât am locuit în Ținutul lacurilor, în lumea lui Alk și în lumea Agenției, cele trei părți ale acestui roman.