Doina Roman

Premii obținute:

2015: RomCon, Convenția Națională Română de SF&F – Premiul pentru cea mai bună carte la debut în volum, 2016: finalistă RomCon – cel mai bun roman, 2017: Dortmund, Germania, SESF (Société Européenne de Science-Fiction) – Premiul CHRYSALIDE, 2017: Premiile Vladimir Colin, ediția a VII-a, București – Premiul pentru cea mai bună carte la categoria New weird, Dark fantasy, Gothic, Horror, 2018: RomCon, Convenția Națională Română de SF&F –  Premiul pentru cel mai bun roman al anului 2017, 2022 – Premiul I la concursul internațional pentru proză scurtă, revista „Jurnal Israelian”, Tel Aviv, 2022 – Premiul național de SF pentru Almanahul „Utopiqa” (ARCASF)

Când insula SantinelaDoi se desprinde din coasta Makkoniei și începe să migreze, din nou, pe apele fluviului Ynge, iar în peisaj își face apariția și un imens bulgăre incandescent, care se va dovedi un monstruos vierme al timpului, toată lumea presupune că va urma o apocalipsă.

Doi magi puternici se vor înfrunta în numele unei trădări petrecute cu sute de ani în urmă. Amândoi pariază pe finalul lumii, unul pentru a o controla total, celălalt pentru a-i oferi un nou început. Din fericire, soluția regenerării îi este predestinată unei tinere înrudite spiritual cu marile preotese ale Timpului din străvechea Makkonie și unui misterios locatar al etajului 6  dintr-un bloc zaurond. Magie și mister, animale fabuloase, creaturi descinse parcă din poveștile horror, dragoste și devotament, înșelătorie și decepție, toate se adună într-o singură istorie a unui popor fermecat și a moștenirii sale de neînțeles pentru cei din prezent… Dar când viermele timpului își face din ce în ce mai simțită nestăvilita plăcere de a distruge, totul capătă forța amețitoare a unei adevărate tornade, căreia îi vor supraviețui nu neapărat cei aleși, cât cei care pot face diferența între bine și rău.

Doina Roman este deja un nume consacrat în SF-ul românesc al ultimilor ani. Dincolo de fantastica sa capacitate de speculație, s-a impus printr-o voce în care sugestia, mai mult decât explicitul, deconstruiește realitatea, la granița dintre cunoscut și necunoscut, franjurând-o în falduri narative cu încărcătură poetică și expresivă.

Cartea de față nu face excepție. Makkonia și personajele care o cutreieră, de-a lungul fluviului Ynge, aduc cu ele sonorități, mirosuri și semne ale unor lumi pierdute, dar atât de familiare și obsedante. Ce trebuie remarcat, dincolo de munca laborioasă de construcție a acestei saga pe mai multe niveluri, este atmosfera hipnotică ce leagă toate poveștile între ele. Pe alocuri cinematică, pe alocuri simbolică, uneori cu o tristețe unduitoare și alteori cu un umor nebun, Fata cea mică a timpului vorbește nuanțat despre bine și rău, despre dragoste și război. Și, la fel ca în viață, nimeni nu supraviețuiește, doar poveștile lor nemuritoare rămân.

Cosmin Perța